A fost criza declansata intentionat? Este o intrebare pe care conspirationistii de pretutindeni si-au pus-o si inca nu au ajuns la un raspuns satisfacator. Daca da, atunci cu ce scop? Cine are de cistigat? Cine are de pierdut? se intreaba Dan Selaru pe blogul sau.

Daca admitem teza intentiei, atunci nu avem incotro decit sa admiram maiestria magistrala, forta bruta si capacitatea intelectuala aproape imposibil de imaginat a celor care au pus-o in aplicare. La prima vedere, o astfel de operatiune ar fi mult prea greu de pornit, de mentinut dar mai ales de controlat. Cine ar avea atita capacitate incit sa gindeasca cele mai mici detalii, astfel incit sa mearga in directia dorita si sa nu divagheze de la scopul propus? Cine ar avea o atit de profunda cunoastere a mecanismelor intime ale psihologiei umane, astfel incit sa stie cind si unde sa intervina, pentru a obtine efectul dorit? Doar citeva intrebari retorice, pentru care conspirationistii cei mai fanatici stiu raspunsul, la fel de sigur cum stiu ca apa este doua treimi hidrogen si o treime oxigen. Sau era invers?

Hai sa comparam cu criza din ‘29 si efectele ei de dupa, nu cele din timpul crizei, care stim cit de dramatice au fost. Ce masuri s-au luat atunci si au ramas valabile si pina in ziua de azi? Cel putin pe hirtie:

1. Ajutorul de somaj (nu exista de nici o culoare)

2. Garantarea depozitelor bancare (la fel, inexistenta pina atunci)

3. Program de munca de 8 ore

4. Salariu minim garantat

Cam astea ar fi, printre cele mai importante. In mod evident, din aceasta sumara enumerare se vede ca zilele economiei Dickensiene au luat sfirsit. Zilele acelei economii in care toata lumea muncea cite 16 ore pe zi, pe ceva maruntis. Acum doar citiva mai muncesc in acest fel si acest tip de munca infernala este exceptia, nu regula.

S-ar fi