CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ DE LA CANNES După câteva filme destul de derutante pe tema "amorului" din selecţia oficială a Cannesului, sub stindardul unei homosexualităţi disperate (cel chinez) sau sub semnul unui fantastic delirant (coreeanul), cu un călugăr bonom care, după ce se supune unui experiment medical, devine vajnic vampir, bea sânge şi face amor la căpătâiul muribunzilor (vorba unui comentator francez - Dracula, în Carpaţi, trebuie să se fi întors în mormânt!), după japonezul care iubeşte o păpuşă gonflabilă, iar păpuşa se umanizează, după toate aceste ciudăţenii care, cu siguranţă, plac şi ele cuiva, altfel nu s-ar face, în fine, am văzut în competiţie şi un film frumos (acesta e cuvântul), "Bright Star".
Autoarea e singura femeie care a câştigat Palme d'Or în istoria Cannes-ului, în 1993, cu "Pianul", neozeelandeza Jane Campion. Dacă juriului i-ar plăcea filmul până la a-i acorda un Palme d'Or, Jane Campion ar intra în clubul ultraselect al regizorilor care au câştigat de două ori Palme d'Or (Coppola, Kusturica, Bille August, Fraţii Dardenne)...
"Bright Star", "Steaua strălucitoare", e titlul unui poem de John Keats, marele poet englez care a murit de tuberculoză în 1821, la numai 25 de ani, glorios doar după moarte... Interpretul e un tânăr actor britanic, Ben Whishaw, care seamănă izbitor cu Cărtărescu la 20 de ani. Filmul ni-l prezintă în ultimii doi ani de viaţă, un tânăr chinuit de sărăcie, un poet care nu poate trăi din poezia lui, un om care ştie că nu are nimic de oferit fetei pe care o iubeşte decât nişte poeme şi nişte scrisori de dragoste (intrate în istorie drept "către Fanny").
Fanny e o tânără încântătoare (actriţa australiană Abbie Cornish), inteligentă, plină de umor şi de vitalitate, care, îndrăgostită de Keats, dar şi de poezia lui, trăieşte, la propriu, ceea ce scria el într-un poem: "Decât 50 de ani