Ambasadorul Austriei la Bucureşti precizează în raportul său că Traian Băsescu va candida la preşedinţie doar dacă, în urma crizei, daunele pentru populaţie vor fi minime. Traian Băsescu nu infirmă. În aceste condiţii, criza are la dispoziţie o vară. Evident că nu se va întâmpla absolut nimic remarcabil într-o singură vară.
Mă refer la posibile schimbări majore de percepţie a crizei de către populaţie. Aproape că nu-i nimic de aşteptat şi nimic de gestionat. Totul va curge lin spre un vot alb, decolorat, de inerţie. Criza nici nu se va termina în septembrie, nici nu "va pleca" aiurea, ci se va consolida încet şi sigur. Abia peste doi, trei ani se va face nota de plată, când Traian Băsescu va fi fost ales preşedinte de mult timp. Am făcut aceste mici precizări pentru a arăta că în România se poate face politică cu oarece subtilitate, precizie şi maximă eficienţă. Din cele mai neaşteptate surse ne parvin informaţii contradictorii. Într-un adevărat dezmăţ de declaraţii gonflate, făcute fără noimă şi pic de ruşine, Traian Băsescu este "responsabil, curajos şi realist". Dă senzaţia că nu mai face calcule politice sau meschine combinaţii, ci este preocupat în exclusivitate de binele poporului. Asta nu înseamnă că este, în mod obligatoriu, şi adevărat. Dar sentimentul de "bine" va anima suficient electorat cât să ducă votul final acolo unde deja îi este locul: în urna lui Traian Băsescu.
De cealaltă parte, Mircea Geoană şi Crin Antonescu nici nu pot fi numiţi contracandidaţi. E suficient doar să te uiţi la Mircea Geoană, nu să-l mai şi asculţi, ca să auzi ţâşnind din toate tobele roşii un singur cuvânt: populism. Chiar merită să dăm şi definiţia exactă a cuvântului: atitudine favorabilă satisfacerii dorinţelor poporului, chiar în detrimentul intereselor reale ale acestuia. La Crin Antonescu treaba stă invers. E în regulă cât vorbeşte. Abia când tace,
