Daniel SANDRU Acum un secol si mai bine, sintagma ce da titlul comentariului de fata nu ar fi reprezentat, nici formal si nici pe fond, o contradictie in spatiul romanesc. Si asta din simplul motiv ca, la acel moment, liberalii mioritici erau, in acte si gandire, "de stanga". Adica progresisti, adica revolutionari, prin opozitie cu dreapta conservatoare. Postdecembrist, liberalii mioritici s-au "reinventat" ca partid "de dreapta". Avand ca finantatori si ca reprezentanti de frunte "capitalisti" imbogatiti aproape numai din afaceri cu statul, ei sunt, pe fond, doar niste liberali etatisti, iar asta am mai spus-o si-o sustin in continuare. Intre timp, avem ocazia sa aflam nu numai ca sunt etatisti, dar sunt de-a dreptul "revolutionari", cata vreme consultantul american Sam Pattern, angajat de Crin Antonescu in perspectiva alegerilor prezidentiale din toamna, este unul dintre artizanii "revolutiei portocalii" din Ucraina. Acum, "revolutia liberala" pe care putem intelege ca o pune la cale PNL e configurata exclusiv in raport cu tinta Traian Basescu. Dar ceea ce pare sa nu bage in seama Crin Antonescu, varful de lance al acestei prefigurate "revolutii", este ca pleaca la drum cu un partid in care, dupa debarcarea lui Tariceanu, nu s-a produs nici o reforma, darmite o "revolutie". Sugestia ar fi, ca atare, aceea ca, inainte de a pune mana de la mana pentru o "revolutie" anti-basesciana, noul presedinte al PNL sa puna mana si sa faca revolutie - chiar folosindu-se, eventual, de consultanta lui Pattern - in propriu-i partid. Ar fi, aceasta treaba, si un bun exercitiu pentru a trece, pe format guevarian, la "revolutia permanenta". Pana atunci insa, tipul acesta de "dreapta" pe care-l propune PNL, cu gusteri precum Fenechiu in prim plan, e foarte departe de orice forma de credibilitate. Daca tot ramane, deci, pe fond, o organizatie cu apucaturi stangiste, PNL are acum