Dacă stau să povestesc acum unor elevi de liceu vremurile în care "unicul partid" în frunte cu conducătorul iubit ne crea "toate condiţiile" pentru a avea un "viitor luminos", li s-ar părea poveşti desprinse dintr-o altă lume. Şi poate că pe undeva ar avea dreptate. Cum poţi să pretinzi unui copil care în 1989 nu era sau a auzit poveşti de la părinţi şi bunici cu privire la acele timpuri să înţeleagă cum este ca tot ceea ce faci să îţi fie impus?
Cum să înţeleagă, când acum butonează telecomanda, căutând ceva "cool", că atunci programul tv era de două ore, în care vedeai de fapt un soi de odă zilnică, de luni până duminică, închinată "conducerii de partid şi de stat"?
Acum, când "chat-ul" este de bază, iar dacă nu ai "cont pe Hi5" eşti echivalat cu un "nimeni", este greu de imaginat că doar în urmă cu două decenii copilăria era programată până în cele mai mici detalii să modeleze caracterul "omului nou", care va aduce pe "culmi nebănuite" socialismul. Pură îndoctrinare pe care unii trăitori ai acelor vremuri nu o conştientizează nici astăzi.
Şi totuşi, dacă reuşeai, ca şi copil, să treci peste aceste aspecte şi să-ţi trăieşti copilăria şi adolescenţa, cred că nu greşesc dacă afirm că, exceptând "minunile tehnologiei din zilele noastre", te puteai bucura de "frumuseţea şi unicitatea lor", să-ţi formezi un caracter moral dominat de principii sănătoase (care tinerilor din ziua de astăzi, din păcate, le lipsesc uneori cu desăvârşire).
Gândindu-mă la acea perioadă pe lângă rutina care inevitabil guverna, uneori, activitatea şcolară şi chiar timpul meu liber, nu pot să nu-mi amintesc cu plăcere despre unele fapte şi întâmplări care mi-au rămas întipărite pe "hard" în folderul "Remember".
De exemplu, Balul de absolvire bineînţeles că era total diferit faţă de cel de astăzi, în primul rând ţinând cont de faptul că "e
