Datele pe primul trimestru indică o cădere a PIB-ului (activităţii economice) în România de cca 6,4%, faţă de intervalul corespondent din anul trecut. Şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Răsărit au fost înregistrate diminuări semnificative de PIB.
De-a dreptul dramatică (de două cifre) este căderea în ţările baltice, care nu beneficiază de posibilitatea ajustării pe canalul cursului de schimb (acolo funcţionând consilii monetare). Scăderi au fost înregistrate şi în ţările nou intrate în UE, dar care fac parte din zona euro; mă refer, mai cu seamă, la Slovenia şi Slovacia. La aceasta din urmă şi-a spus cuvântul dependenţa foarte puternică de piaţa de desfacere auto germană.
Una peste alta vedem că noile ţări intrate în UE, aşa numitele NMSs, au suportat din plin şocul recesiunii, care s-a propagat peste tot în Europa. Că sistemele bancare din NMSs (nu includ aici Cipru şi Malta) nu sunt expuse la produse toxice, peste măsură, nu a contat în fapt.
Am participat recent la o reuniune la Londra, la BERD, unde s-au întâlnit oficiali din ţările Europei Centrale şi de Răsărit şi reprezentanţi de vârf. Thomas Mirow, preşedintele Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a afişat o notă relativ optimistă; el mizează pe semne ale stabilizării situaţiei şi o posibilă revenire la rate de creştere economică în 2010.
Şi este adevărat că sunt unele semne care ar indica că economia europeană s-ar apropia de fundul gropii. Şi în SUA consilierul economic principal al preşedintelui Barack Obama, Larry Summers, vorbeşte de oprirea "căderii libere" (free fall). Acesta este un scenariu nu lipsit de plauzabilitate. Iar noi, în România, avem înţelesul că economiile mature (Germania şi Franţa, în special) din UE să-şi revină cât mai iute, fiindcă depindem enorm de conjunctura externă.
Dar este bine să fim rezervaţi
