La Catedra de Limba Română din Torino, profesorul Marco Cugno şi elevul său, Roberto Merlo, încearcă de aproape 50 de ani să popularizeze literatura română în Peninsulă.
În biroul mic, cu pereţii „tencuiţi” cu cărţi, două tablouri alb-negru - cu Mihai Eminescu şi Giovenale Vegezzi Ruscalla, fondatorul Catedrei de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Torino - dau camerei un aer numai bun pentru studiu. Aici, profesorii Marco Cugno şi Roberto Merlo îi dau meditaţii unei studente italiene, nu fără să o îndemne la mai multă lectură. Pentru Cugno şi Merlo, România nu e numai „obiectul meseriei”, ci mai ales o ţară care „i-a primit cu braţele deschise”.
Atmosfera unei biblioteci româneşti, scăldată în linişte şi soare, din când în când înviorată de graiul românesc, au tras-o la indigo acolo, în inima Piemontului. Acolo au adus bucăţi dintr-o ţară pe care au învăţat să o iubească ei, italieni sadea, mai abitir decât imigranţii români, care se chinuiesc să-şi renege limba, poate aşa se integrează mai bine.
„Mulţi italieni au uitat că noi am fost emigranţi”
Despre ultimele evenimente care au „pătat” obrazul României, profesorul Cugno, care s-a lăsat adoptat de ţara noastră încă din 1965, crede că e doar un val. „Mulţi italieni au uitat că noi am fost popor de emigranţi. Italienii, acum câteva decenii, erau consideraţi paria societăţii în Europa, mai ales cei din sudul Italiei. Şi când a fost imigraţie internă din sudul Italiei - eu eram tânăr - veneau din sud ca să lucreze la Torino. Era plin de anunţuri cu «non si affitta a meridionali» (nu se iau în chirie sudişti - n.r.).
Deci, există această tradiţie de xenofobie. Impresia mea este că media din România, dar şi din Italia cam exagerează”, spune Marco Cugno. Prin traducerile făcute operelor marilor autori români, traduceri care au adunat