„Noaptea Muzeelor“, care în urmă cu zece ani debuta în Franţa, s-a extins începînd cu 2005 în întreaga Europă. Ediţia jubiliară a avut loc, ca în fiecare an, între 16 şi 17 mai. Evenimentul a intrat deja în conştiinţa publicului din Bucureşti, în amintita noapte, sute de mii de oameni fiind prezenţi pe străzile capitalei, pe traseele dintre cele 11 muzee participante. La o primă evaluare, constatăm că numărul instituţiilor implicate în proiect s-a redus uşor faţă de anul precedent, lipsind de această dată şi spectacolele de o (mai) largă anvergură, cum ar fi cele cu lasere, proiecţii etc. Totuşi, numărul spectatorilor a fost, credem noi, într-o uşoară creştere. Cei prezenţi la eveniment în anii trecuţi au ieşit şi de această dată din casă, acestora adăugîndu-li-se noi „adepţi“ ai ideii de a vizita muzeele în noaptea amintită. În paralel, au fost deschise şi alte spaţii de cultură – galerii, care îşi au la rîndul lor o „noapte“, sau librării. Acestea din urmă au avut un titlu interesant: „Noaptea cărţilor deschise“. Din punctul meu de vedere, doar programul Muzeului Naţional de Artă Contemporană a fost menţinut la standardele autoimpuse anterior pentru „Noaptea Muzeelor“. Aici a avut loc vernisajul expoziţiei Disobedience. An Ongoing Video Archive, curatoriată de Maco Scotini. Tema acesteia vizează relaţia dintre practicile artistice şi nesupunerea socială. Din discursul curatorial, am aflat că proiectul este un ghid al geografiei protestelor recente, de la mişcările sociale din 1977, din Italia, la acţiunile anti-globaliste de dinainte şi de după evenimentele de la Seattle. Este o investigare a practicilor activismului artistic de la căderea blocului comunist la evenimentele de la 11 septembrie 2001, practici care se dezvoltă la nivel global. Expoziţia – arhivă şi staţie video – este deschisă pînă în data de 30 august. Fragility of Being, vernisată pe 12 mai