Bucătari profesionişti sau amatori, de prin toate colţurile ţării, ca şi ale planetei, s-au întâlnit la Bucureşti pentru a-şi proba măiestria şi a face schimb de reţete. Şi abia ce s-au stins ecourile competiţiei, că iată cum un alt prilej de lungi desfătări gurmande dă năvală peste bucureşteni. Astăzi începe Bucharest Food Festival, ediţia de primăvară, la care şi Jurnalul de bucătărie vă invită să asistaţi la o suită de workshopuri având ca temă cei 550 de ani de gastronomie la malurile Dâmboviţei. Într-o încercare de trecere în revistă a ceea ce a însemnat - ca literă tipărită - gastronomia bucureşteană de-a lungul veacurilor, aveam să întocmesc o lungă listă de autori şi cărţi, vreo douăzeci cu totul, care, prin semnătură şi alte indicii pe care le lasă pe pagina de gardă, reflectă o preocupare destul de vastă pentru subiect, de la jumătatea veacului al XIX-lea încoace, a unor persoane de condiţii diferite.

Întâlnim printre autori de la directoare de pension, precum acea Maria Maurer, care fixează începuturile tipăriturilor bucureştene ale genului la anul 1847 - la un an după "dubla" ieşeană: Kogălniceanu&Negruzzi, cu ediţia a treia a "Bucatelor cercate", şi postelnicul Manolachi Drăghici, cu traducerea din bucătarul francez Robert - până la tipografi, asemeni lui Christ Ionnin (1865).

Dăm peste colonelese şi generălese care-şi umplu timpul cu bucătăritul - precum Ecaterina Steriady colonelu sau Maria general Dobrescu - dar şi peste autori care semnează cu simple iniţiale, ca "doamna L.I.S.". Întâlnim, de asemenea, semnături la fel de "inocente" formate dintr-o înşiruire de două sau trei prenume, ca şi nume sonore, puternice, precum cel al temutului gazetar al epocii, Constantin Bacalbaşa.

Ar fi necesară, probabil, o dizertaţie de câteva ceasuri doar pentru a analiza acest aspect vizavi de cărţile de bucate ale Bucureştiulu