Pe 14-15 mai, Filarmonica „George Enescu“ l-a avut ca invitat pe violonistul rus Sergey Malov, care a prezentat Concertul în re major op. 61 de Ludwig van Beethoven. Dirijorul Cristian Mandeal a mai inclus în program Simfonia clasică de Serghei Prokofiev şi „Poloneza“ din Evgheni Oneghin şi Capriciul italian de Piotr Ilici Ceaikovski. Nu trebuie să fii pe YouTube ca să demonstrezi că ai valoare. Deşi invitat deja pe scene importante din Europa – Mozarteum din Salzburg, Théâtre des Champs-Élysées din Paris, Musikverein din Viena –, pentru Malov încă nu s-a găsit nici un admirator care să-i încarce un clip pe Internet sau să pirateze vreo înregistrare. Vine dintr-o familie de muzicieni din Sankt Petersburg, studiază la Berlin şi are drept hobby viola, pe care o stăpîneşte la fel de bine, intrînd astfel curajos în clubul lui Pinchas Zuckerman şi Maxim Vengerov. După un foarte lung Beethoven, viola – altfel, mai greoaie şi sobră – a înlocuit neaşteptat şi jucăuş vioara într-un bis cu „Preludiul“ din Suita nr. 3 pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach, moment în care membrii partidelor de corzi grave din orchestră au zîmbit şi şi-au aplecat capetele a curiozitate. Pe ceilalţi solistul îi cucerise deja mai devreme, cu o lejeritate şi o naturaleţe dezarmante. Cristian Mandeal l-a urmărit satisfăcut şi a oferit un acompaniament precis şi generos, în care tînărul Sergey s-a simţit în largul său. De partea cealaltă, publicul a izbucnit în aplauze pe ultima trăsătură de arcuş, şi nu pentru că s-ar fi grăbit în pauză. Rar se poate urmări un concert în România în care timp de 45 de minute să nu se tuşească şi să nu se trîntească uşi. De data asta, sala arhiplină a Ateneului a reacţionat ca la un recital de cameră, unde lipsa fortissimilor te împiedică să te faci nevăzut. Ce-i drept, dincolo de tonalitatea de casă re major, Concertul pentru vioară de Beethoven iese d