CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ DE LA CANNES Da, maeştri pe bandă rulantă! De pildă, numai în ultimele două zile: italianul Marco Bellochio, spaniolul Pedro Almodovar, austriacul Michael Haneke.

Filmul lui Bellochio se cheamă "Vincere", "a învinge", cuvânt rostit într-un discurs de Mussolini, personajul principal al filmului. De fapt, personajul principal e istoria, aşa cum se reflectă ea în oglinda unei melodrame.

Mussolini înainte de a fi Mussolini, zic biografii, pe când era un tânăr socialist, de la cotidianul de stânga Avanti!, a fost iubit de o femeie, Ida Dalser, cu care a avut şi un băiat şi cu care a fost căsătorit religios; din banii ei, care şi-a vândut casa şi toate bunurile ca să-l ajute, Mussolini şi-a făcut propriul ziar, Popolo d'Italia nucleul şi punctul de plecare al viitorului partid fascist. Ida Dalser nu ştia că Mussolini avea deja un copil şi era însurat cu o altă femeie.

Pe măsură ce Mussolini va deveni un personaj tot mai important, Ida Dalser va deveni tot mai indezirabilă - pentru că se încăpăţânează să susţină că e căsătorită religios cu Mussolini, care e tatăl copilului ei, şi pentru că scrie scrisori, în care îşi reclamă drepturile, către toate autorităţile, inclusiv către Papă şi Rege...

Apropo, Mussolini, vedem în film, zice într-un discurs: "Din maţele ultimului papă îl vom sugruma pe ultimul rege"! Ceea ce nu-l împiedică, peste câţiva ani, pe Pius XI să-l numească pe Duce "Omul providenţei"...

Filmul lui Bellochio îmbină spectaculos mărunta melodramă (femeia trădată şi părăsită, obsedată de iubirea ei şi de dreptatea ei), cu paşii mari ai istoriei care calcă totul în picioare. Mica poveste sentimentală cu dictatura care înhaţă Italia. Imaginile de ficţiune cu extraordinare imagini de arhivă, din epocă. Lupta unui om cu marele mecanism.

Femeia va fi internată, cu forţa