Legenda spune ca regele din antichitate Midas, in lacomia sa nemarginita, si-a dorit ca tot ce atinge sa se prefaca in aur. Si dorinta i s-a implinit. Numai ca aurul i-a stat in gat, caci mancarea si bautura atinsa se transforma si ea in aur, iar hapsanul rege era sortit sa moara de foame. Adulat si blestemat, aurul planetei a devenit, de cand cu criza, din nou moneda forte. Trei sferturi din rezervele de aur ale Pamantului se afla in zone in care valoarea unui om e mai mica decat a lantului de aur de la gatul unui cocalar. 100 de tone de stanca mineraliera trebuie excavate, macinate si spalate cu cianuri, pentru colierul unei pitipoance.
Cratere si cianuri
Filoanele importante, de suprafata, au fost demult golite. In lume exista inca mult aur, insa in firisoare infime, in stanca. Pentru a ajunge la minereu, se excaveaza la sute de metri in adanc. Munti intregi acoperiti cu paduri se transforma in noroi otravit, caci metodele clasice de extractie nu mai sunt eficiente la minereul de adancime. Vremea El Dorado-ului a trecut, marile concerne miniere au preluat monopolul extractiei, pe care au profesionalizat-o. Se lucreaza „gigantic” si se decanteaza cu cianuri. Ecologic, aceasta e o catastrofa.
Pretul aurului creste mereu, ajungand, de la 300 de dolari/uncia (31,1 grame) in anul 2000, la aproape 1.000 de dolari, in 2009. E firesc ca intreprinderile miniere sa se inmulteasca, e tot atat de firesc ca, in competitia de piata, sa nu supravietuiasca decat rechinii cei mari, cu fonduri importante pentru investitiile miniere, care dau rezultate doar peste ani, sau decenii.
Aceste consortii specializate in minerit sustin ca exploateaza filoanele de minereu pretios, prin aplicarea de tehnologii moderne si putin poluante, respectand normele ecologice. Ele amagesc guvernele si opinia publica, prin declaratii de bune si transparente
