Candva, la mijlocul anilor ’70, Kingsley Amis, Arthur C. Clarke si Brian Aldiss faceau parte din juriul care urma sa acorde Victor Gollancz Prize for Science Fiction. Alegerea lor se indrepta spre romanul de debut (scris special pentru candidatura la acest premiu) al unui tanar de nici 30 de ani, Salman Rushdie pe numele lui, iar romanul se chema Grimus* Numai ca, in ultimul moment, editorul a retras romanul din competitie, intuind ca, daca va intra in lumea literara ca scriitor de SF, tanarul Rushdie isi va rata cariera.
A fost bine? A fost rau? Te intreaba si socoate, draga cititorule...
Grimus este SF, fantasy, fantastic, utopie, realism magic... Filosofie, mitologie, religie... O haina impletita din trimiteri spre opere literare celebre (Gulliver, Divina Comedie, Hamlet etc.). Un amestec de culturi, de stiluri care, ciudat, confera unitate discursului narativ.
Despre ce este totusi vorba in acest roman?
Vultur-in-Zbor, indian (adica piele-rosie) originar din Amerindia, devine nemuritor, dar, dupa 777 ani, 7 luni si 7 zile, isi doreste sa imbatraneasca. Pleaca in cautarea surorii lui, nemuritoare si ea, in urma consumarii aceluiasi elixir, si ajunge pe insula Calf. Acolo nu-si mai doreste decat sa traiasca multumit in orasul K, oras in care s-au adunat nemuritori din spatiu si timp.
Sau mai bine sa-l lasam pe Rushdie insusi, care face acest rezumat intr-o replica din final a lui Grimus (ma feresc de spoilere, as ca nu voi spune cine este Grimus): „Negi faptul ca, alegandu-te drept Subiect, ti-am remodelat viata de atunci incolo? Negi faptul ca, luand-o pe sora ta din tribul axona, ti-am provocat expulzarea? Negi faptul ca, izgonindu-l pe Nicholas Deggle in continuumul tau, te-am calauzit spre insula Calf? Negi faptul ca, lasandu-te sa cutreieri lumea timp de secole, in loc sa te aduc aici, te-am facut barbatul care esti acum, c
