Nu ştiu de ce, dar Eugen Bădălan cred că se enervează teribil când i se cere să răspundă la întrebări. Şi asta pentru că toată viaţa lui, Bădălan nu a răspuns, ci doar a adresat întrebări. El nu a dat explicaţii, ci a cerut explicaţii timp de 30 de ani, cât a făcut armata. Şi constat din felul în care răspunde că Bădălan se irită în momentul în care jurnaliştii îl şicanează cu întrebări. Se oftică sută-n mie, fierbe de parcă ar fi în oala sub presiune şi dacă ar putea i-ar băga în arest pe toţi cei care se trezesc vorbind la conferinţele lui de presă. Problema este că Bădălan nu mai are astfel de puteri, nu mai poate da ordine, nici măcar la partidul despre care îi place să creadă că îl conduce cu mână de fier. De aici şi sentimentul de frustrare care îl macină pe interior, că nu mai poate el să dicteze ce şi cum şi că a ajuns el să dea raportul în faţa unor puţoi rătăciţi în presă, care nici măcar nu au făcut armata, mă-nţelegi!
Dacă parcurgi răspunsurile date de Bădălan la capcanele întinse de ziarişti îţi dai seama că omu' este clar afectat de condiţia de ales al neamului, pe care trebuie să şi-o asume. Faptul că s-a apucat să răspundă tăios că el nu bagă mâna în buzunarul nimănui atunci când îşi ridică salariul de deputat îl va face şi mai antipatic decât este, oricum, în ochii electoratului. Apoi, când Bădălan admite că trebuie strânsă cureaua, că doar de aia este criză, dar să nu se atingă nimeni de leafa lui de parlamentar chiar că îşi dă cu tesla-n coate, atrăgându-şi o tonă de huiduieli de la plătitorii de taxe şi impozite.
Pe Bădălan poţi să-l suspectezi de orice numai că are diplomaţie nu! Şi asta nu cred că are neapărat legătură cu faptul că şi-a petrecut jumătate din viaţă într-un sistem închis şi rigid, aşa cum este cel din armată. Eu cred că nu sistemul l-a făcut pe Bădălan să fie aşa, ci Bădălan a făcut sistemul militar să fie aş