Când păşeşti pe covorul roşu de la Cannes, nimic nu seamănă cu ce vezi la tv. La invitaţia Chivas, băutura oficială a festivalului, am fost special guest - alături de Andreea Raicu, Virgil Ianţu şi Răzvan Ciobanu - la premiera filmului lui Pedro Almodovar, Los abrazos rotos.

Pe covorul roşu e mai greu decât îmi imaginam. Pentru mine pregătirile au început cu trei săptămâni înainte de plecare, când, o jumătate de zi, am probat 15 rochii şi zeci de pantofi potriviţi. Stiliştii de la Mengotti s-au învârtit în jurul meu căutând accesorii potrivite şi retuşând detalii pentru o ţinută perfectă. Mă dureau picioarele, nu mai aveam nici un chef să mai îmbrac încă o rochie, aş fi plecat şi cu un sac pe mine, doar să plec. La aceste pregătiri s-au adăugat încă două ore la faţa locului cu make-up şi coafură, realizate de stilişti de top, după ritualul oricărui star care merge la premieră.

Ca să mergi pe covorul roşu, nu pleci la premieră cu câteva minute înainte chiar dacă cinematograful e aproape, ci cu mai bine de o oră şi jumătate. Iar asta înseamnă încă două ore de stat pe tocuri. (Şi dacă aveaţi vreo îndoială, şi pe vedete le dor picioarele când încalţă tocuri uriaşe, diferenţa e că ele - ca Andreea - ştiu să mascheze asta şi să-şi facă treaba de vedetă).

Chiar şi Penelope Cruz şi Pedro Almodovar au plecat cu o oră şi ceva înainte, deşi au intrat pe covorul roşu cu doar câteva minute înainte de începutul filmului lor. Restul timpului şi l-au petrecut într-o maşină lângă sala de ceremonie, dar operaţiunea face parte din ritualul de la Cannes, unde echipa trebuie să închidă covorul roşu.

Înainte de a pleca, mă gândeam: "Să nu mă împiedic şi să mă lungesc pe covor. Aş fi celebră brusc, dar parcă e mai bine anonimă". Şi Andreea, deşi are experienţa covorului roşu, se mai teme de el. Nu e uşor de purtat o rochie sofisticată care