Ne-am obisnuit in ultimii 20 de ani sa criticam tot ce respira sub stindardul politic desfasurat peste tara pentru a marca posesiunile. Ne suna bine la simtul civic, in care ne acoperim pentru a ne lustrui lipsa de viziune si a transforma-o in simtul angajamentului. Ce masa ingrata!

Un pic mai larga deschidere de-ar avea ochiul popular, ar realiza ca nimic nu se petrece in patria raspunderii limitate, cum acuzam fara sa ne taie capul ca dincolo, in stele, realitatea o fi alta, fara sa fie pus in slujba binelui colectiv.

Din drag de popor, politicienii au ales democratia. Se intrebuinteaza in folosul nostru, prin urmare organizeaza alegeri. Dar cum tara, trasa de sfoara ca un camion de jucarie, nu are resurse pentru a construi deodata tot ce trebuie instalat in locul unor institutii prafuite, drumuri bombardate, scoli fara dusuri si locuinte care n-au aerul unor cutii de chibrituri, noul templu al trairii noastre se inalta treptat.

Vin alegeri locale? Primarii astupta gropile. Se desemneaza seful consiliului judetean? Se introduce apa si canalizare la munte. Vin parlamentarele? Se trage niste asfalt si se deseneaza parcari. Vin euroalegeri? Se schimba veceurile in scoli si se pun termopane. Vin prezidentiale? Baga sali de sport. Se revizuieste Constitutia? Incep constructia de sosele de centura. Se voteaza demiterea presedintelui? Amenajeaza locuri de joaca.

Numai un carcotas fara legatura cu lumea inconjuratoare este in stare sa acuze lentoarea cu care ne transformam din copii de gaina in copii de balena, inlocuim colapsul perpetuu cu uzine de energie si marea indoiala cu eterna speranta.

Ce-i drept, sistemul care ne pune la adapost de deznadejde poate fi imbunatatit. Pentru rezolvarea tuturor problemelor, romanii ar trebuie sa mearga la urne de doua ori pe an.

Cum a terminat primarul de refatadi