Între timp au apărut semne că desemnarea lui Mircea Geoană drept candidat la prezidenţiale n-a fost cea mai inspirată decizie a PSD

Potrivit Statutului PSD, Consiliul Naţional dezbate şi aprobă candidatul partidului la alegerile prezidenţiale. De ce a fost trecută în Statut această prevedere nu cred că trebuie să mai insistăm, deşi, judecând după viaţa politică băştinaşă, pentru partidele de la noi hârtia igienică e mult mai importantă decât Statutul, dat fiind că e mult mai adaptată la fundurile europene ale liderilor decât hârtia propriu zisă.

Dincolo de normele democratice, imperios necesare pentru formaţiuni ce se pretind diferite de Partidul Comunist, dezbaterea şi votarea în organisme colective de conducere garantează temeinicia deciziilor cruciale pentru soarta partidelor. în cazul candidatului pentru prezidenţiale, se presupune că punctele de vedere pro şi contra unei candidaturi, ca să nu mai vorbim de alegerea între mai mulţi pretendenţi, fac din decizia finală, supusă votului, produsul unei gândiri colective, infinit superioare mişmaşurilor din culise. Se înţelege, de asemenea, că odată decisă prin vot al organismului democratic de conducere, candidatura la prezidenţiale devine normă de viaţă şi activitate pentru toţi membrii.

Ce s-a întâmplat la PSD? în istorica zi de 14 mai 2009, Partidul Social Democrat a înscris un record, din păcate de neomologat în celebra Carte: organizarea unei şedinţe a Consiliului Naţional cu participarea a 10.000 de membri. Organismul colectiv de conducere al partidului numără câteva sute de membri. Printr-un hocus-pocus de bâlci, PSD a mărit numărul membrilor la 10.000. N-a fost singura minune în cazul sindrofiei de la Romexpo. Consiliul Naţional urma să dezbată şi să voteze candidatul PSD la prezidenţiale. Reuniunea fantasmagorică de la Romexpo a înlocuit dezbaterea şi votul cu un mitin