La 25 mai 1989, o ştire obişnuită în pagina de externe a Scînteii anunţa că M.S. Gorbaciov a fost reales în funcţia de preşedinte al Sovietului Suprem al URSS. Instituţia creată de Lenin reprezenta puterea executivă în URSS şi, totodată, "expresia democraţiei sovietelor".
Omul despre care se spune că a distrus comunismul, era în mai 1989 întruchiparea puterii absolute la Kremlin. Ajunsese aici prin selecţii de cadre şi simpatii nedeclarate în discursul sovietic oficial.
DIN CAUCAZ LA KREMLIN
Mihail Sergheevici Gorbaciov a fost singurul lider sovietic născut după Octombrie Roşu (1917), revoluţia care a adus comunismul în Rusia. Deşi "produs" al noii ideologii, Gorbaciov este totodată groparul ei: al şaptelea şi ultimul secretar general al Partidului Comunist din Uniunea Sovietică (PCUS), din 1985 până în 1991, şi ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice a Republicilor Socialiste (URSS), din 1990 până în 1991. De numele său se leagă trei evenimente importante: reforma internă (perestroika), sfârşitul războiului rece şi dizolvarea URSS.
Pe scurt, eticheta aplicată lui Gorbaciov astăzi este cea a omului care a distrus comunismul. Cel puţin în ziua în care a fost ales secretar general al PCUS (11 martie 1985), cu siguranţă nu distrugerea comunismului îi era obiectivul, ci reformarea. Dovadă stă faptul că începând cu 1952, când a primit carnetul de membru, Mihail Gorbaciov nu s-a deosebit cu nimic de înaintaşii săi. A avut o ascensiune lentă, dar liniară: de la prim-secretar al organizaţiei de tineret a partidului din provincia natală - Stavropol, trecând prin cea de prim-secretar al partidului pentru Stavropol în 1966, membru al Comitetului Central (CC) al PCUS în 1971, secretar pentru agricultură al CC în 1978, membru al Biroului Politic al CC în 1980.
Conform uzanţelor în sistem, ascensiunea s-a făcut în umb