Ioana Lupea: „Autorităţile de la Bucureşti îşi imagineză că, dacă nu lasă semne medico-legale, intoleranţa nu poate fi dovedită la Bruxelles”.

Ediţia 2009 a GayFest s-a desfăşurat sub un clopot de sticlă. Minoritatea a luat contact cu majoritatea doar virtual, prin intermediul presei. Mai sigur pentru ambele părţi: aproape o mie de poliţişti şi jandarmi pe jos, pe cai sau pe ATV-uri au protejat minoritatea de insulte şi ouă, iar majoritatea - de propria sa intoleranţă.

Dispozitivul de securitate de summit NATO a avut grijă şi de imaginea României, menţionată în fiecare an printre foarte puţinele ţări europene în care manifestările comunităţii LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali, transsexuali) se termină cu agresarea participanţilor. Fără injurii, roşii stricate şi bâte pe spatele minorităţilor sexuale şi al susţinătorilor lor - rude, prieteni, colegi, oameni liberi - corpul delict al intoleranţei şi agresivităţii din societatea noastră dispare. Autorităţile de la Bucureşti îşi imagineză pesemne că, dacă nu lasă semne medico-legale, intoleranţa nu poate fi dovedită la Bruxelles. Din această perspectivă, marşul de sâmbătă poate fi considerat un adevărat succes.

Românii sunt toleranţi, dar. Nu sunt antisemiţi, dar. Nici rasişti, dar. Nici misogini, dar. Ca ilustrare, doar câteva comentarii elocvente de pe forumurile ziarelor, postate la articolele despre GayFest. „Accept diversitatea, dar ce promovaţi dv. este prea de tot”. „Sunt un tip tolerant, dar şi toleranţa în exces poate duce la lucruri foarte rele”. „Oricât de tolerant aş fi, nu voi ceda niciodată”. Opoziţia este marcată gramatical şi când subiectul îl reprezintă evreii, romii sau accesul femeilor în politică şi la funcţii publice. Marea concesie pe care majoritatea ar face-o minorităţilor sexuale este, aşa cum rezultă din studii, admiterea existenţei lor, dacă nu se manif