Numeroşi factori psihologici sau organici pot perturba echilibrul fiziologic al comportamentului alimentar, traducându-se clinic prin anorexie (lipsa poftei de mâncare) sau polifagie (creşterea acesteia).
Lipsa poftei de mâncare
Anorexia... un simptom care îi afectează pe copii, dar şi pe femei. Pentru mame, pofta de mâncare echivalează cu o bună stare de sănătate şi, deşi empirică, această constatare este corectă. La copii, aproape toate afecţiunile, indiferent de etiologie, debutează prin anorexie, iar revenirea poftei de mâncare este primul semn de însănătoşire. Tocmai prin frecvenţa şi nespecificitatea sa, diagnosticul este dificil de pus. Uneori, anorexia este legată de factori psihologici sau ambientali: o situaţie tensionată, conflictuală în familie, o relaţie dificilă cu părinţii, nervozitatea celor din jur ce se răsfrânge asupra copilului, care devine timorat, anxios. Sau de unele greşeli alimentare: mâncăruri prea reci, prea fierbinţi sau prost preparate, gustările dese între mese, încercările de a forţa copilul să mănânce, absenţa unui orar riguros al meselor sau, din contră, unul prea rigid, lipsa de tact şi de răbdare a părinţilor sau tentativele de a hrăni copilul când el se joacă sau are alte preocupări. La copilul mic, care nu se poate exprima, dar şi la copilul mai mare, primele cauze ce trebuie luate în considerare sunt: febra, durerile (indiferent de localizare) sau dificultăţile respiratorii. În timpul erupţiei dentare sau în anotimpul cald, copilul mănâncă vizibil mai puţin, dar este un fenomen temporar. Maladiile infecţioase prezintă aproape întotdeauna acest simptom: de la simple rinofaringite, faringo-amigdalite, adenoidite, otite însoţite de dureri la înghiţire până la pneumonie, bronşită, tuberculoză, boli eruptive, meningită sau infecţii urinare. Afecţiunile digestive (gastritele, ulcerele, gastroenteritele, hepatitele