Niciodată politica în vremuri chinuite, minate de spaime adânci, n-a zburdat atât de obraznic şi deşănţat peste ţară. Sfidare neruşinată, nu a Constituţiei, ci a fibrei de bun-simţ, dacă o mai fi pe undeva, a acestui neam.

E ca şi cum şi-ar da cineva pantalonii jos şi s-ar instala pe vine în biserică în mijlocul unui ceremonial de înmormântare, cerând aplauze pentru smintita-i glumă. Batjocura şi obrăznicia ascund cangrene morale şi mai abitir o nesătulă sete de îmbogăţire. Nu bani prin afaceri capitaliste inteligente, ci prin prăduirea propriului popor. N-aş fi crezut că scursura, pleavă incultă care ne-a sufocat în comunism, va ajunge din nou cu însutită forţă în vârf.

Să coborâm însă la întâmplări culese din bătătura acestor zile. O duduie sfidătoare şi sigură, cu păstaia pantalonilor mulată strâns pe anatomie, se înfăţişează în faţa comisiei care, formal, examinează competenţa ei în funcţia de director, pe care oricum a primit-o. E vorba de aşa-zisele instituţii deconcentrate, iar aici domeniul este cel al combaterii dăunătorilor plantelor de cultură şi ai animalelor care se mulg. Domnişoara numită de PD-L înlocuieşte prin competenţa ei nepriceperea fostului director, membru PSD, întâmplător doctor în chestiune şi autor de manuale pe subiect. Spuneţi-mi vă rog, încearcă un membru al comisiei, profesor de fitopatologie, un dăunător al cartofului originar din America. Duduia s-a opărit brusc. Eu sunt numită aici politic şi nu răspund la prostii din astea cu dăunători. Comisia a rămas mută. Noul director peste nişte sume importante de euro a întors spatele şi a plecat. Gândacul de Colorado în respectivul judeţ va fi stârpit politic aşa cum Flutur a stârpit, în beneficiul unor firme prietene, gripa aviară care se pare că nu a fost niciodată în România. Parfumul lăsat în urmă, de fineţe dar cam abundent, ţoalele, pantofii şi poşeta, acceso