Ion S. a fost maistru la uzina "Tractorul" din Braşov. Lucra acolo de la 19 ani, iar în anul căderii comunismului avea 41 de ani. Atunci lucra, fapt neobişnuit pentru o secţie ce se ocupa de obicei cu întreţinerea maşinilor şi cu aprovizionarea la secţia specială în care se făceau tancuri.
Tot în acel an, a fost la o nuntă a unui văr, într-un sat din judeţul Buzău, o nuntă la care s-a cărat pâinea cu o căruţă cu boi (pentru că, din cauza noroiului, nu mai putea intra nici o maşină în sat) şi la care a cântat Neamţu lăutaru', "cel mai freş ţigan".
"Din 1967 am lucrat la Uzina «Tractorul». Eram maistru în 1989, la o secţie care nu făcea tractoare, ci se ocupa cu întreţinerea uzinei, cu aprovizionarea, făceam benzi transportoare. Eram în total 16 oameni, dintre care opt la construcţii mecanice, doi electricieni. Atunci ne-au detaşat la o secţie care se ocupa cu construcţia de tancuri, era o secţie specială.
Nu ştiu câte tancuri au ieşit, oricum, serie mică, şi ştiu că le-au trimis prin ţară. Se făceau diferite piese la anumite secţii şi noi ne ocupam să le asamblăm, ca să iasă întregi pe porţile uzinei. Cred că erau în jur de 16.000 de lucrători în uzină atunci. Salariile erau bune şi ne descurcam, traiul era decent. Erau şi femei în uzină, cam două la 30 de bărbaţi, că erau munci grele, de aşa natură că cereau şi forţă. Se mai întâmplau şi accidente, unele chiar mortale.
După un astfel de accident se dădea o circulară prin care eram anunţaţi împrejurările în care au avut loc accidentele, ca să nu facem aceleaşi greşeli.
Lucram şi sâmbăta, şi duminica, uneori şi 12 ore. Era multă disciplină şi fiecare ştia ce avea de făcut. Printre noi erau şi informatori, deja îi ştiam. Am avut chiar prieteni despre care se auzea cu ce se ocupau. Ne supravegheau, dar dacă erai corect, nu vorbeai aiurea şi-ţi vedeai de treab
