Nu e o ruşine nici să candidezi la preşedinţie, nici să-ţi faci campanie. Şi, totuşi, Traian Băsescu nu vrea să recunoască acest lucru. Tunde oi şi vrea să ne facă să credem că, de fapt, a semnat în saivan un tratat internaţional important. Umblă îmbrăcat în costume populare şi şi-ar dori să credem că studiază cursul monedei naţionale. Din două, una.

Sau Traian Băsescu a luat-o razna şi nu mai ştie ce face, nemaiadunând vorba cu fapta în nici un fel.

Mi-am petrecut o parte din week-end-ul trecut încercând să răspund, fără să mă dezamăgesc pe mine însumi, la câteva întrebări contemporane. Nu m-aş fi gândit la ele cu o săptămână în urmă. Oare ce înseamnă "să te lupţi cu criza"? Ce înseamnă "a nu fi în campanie electorală"? "A fi preocupat de continuarea reformelor". Şi, la urma urmei, să înţeleg dacă, pentru unii, a candida la o funcţie publică e un lucru ruşinos.

Întrebările astea au fost iscate de imaginea care a dominat televizoarele duminică. Traian Băsescu tunzând vârtos oi în saivanele din Bucovina. Traian Băsescu probând pălării cu pene în Năsăud. Traian Băsescu întrebat dacă mai candidează şi răspunzând indignat: "Sunteţi nebuni? Avem o criză! Avem alegeri europarlamentare!"

Să vă explic mirarea mea. În această parte a anului electoral, strategia lui Traian Băsescu, la nivel declarativ, pare simplă şi clară. Există nişte contracandidaţi caraghioşi, care fac politică demagogic, umblând prin ţară şi atacându-l pe preşedinte, pentru că oricum nu au altceva mai bun de făcut. Şi există preşedintele, om responsabil, cu problemele ţării pe cap. El nu are timp de candidaturi şi electoralităţi pentru că se luptă cu criza şi cu reformele. O să vadă mai încolo, spre toamnă, când oile coboară de la munte, ce şi cum şi cu alegerile alea, prezidenţiale.

Pentru un preşedinte în exerciţiul funcţiunii, e o poziţionar