Horia-Roman Patapievici: "Calităţile pe care ar trebui să le aibă un europarlamentar român decurg (sau ar trebui să decurgă) din: (a) actuala situaţie a Parlamentului European; (b) viitoarea menire a Parlamentului European; (c) actuala situaţie a spiritului public occidental; (d) actuala situaţie a spiritului public românesc; (e) interesele profunde ale României." Sursa: Codrin Prisecaru

Referitor la (a) & (b). În prezent, Parlamentul European este mai degrabă un club de influenţare şi de lobbying, decât un parlament obişnuit. El tinde, în viitor, să dubleze ori să taloneze competenţele legislative ale Comisiei Europene ori ale Consiliului Uniunii Europene. Este însă un fapt că politicile viitoare ale Uniunii Europene nu sunt elaborate şi nici sancţionate de Parlamentul European. Sentimentul meu este că, atâta timp cât evoluţia instituţională a Uniunii Europene va rămâne în spiritul decizionist al părinţilor fondatori, Parlamentul European nu va egala niciodată prerogativele legislative ale Comisiei şi Consiliului. E de presupus, în mod rezonabil, că rolul său de club de discuţii se va menţine şi în viitor. Parlamentul European va avea, deci, un rol legislativ, dar nu determinant; iar puterea sa de cenzură şi de control asupra executivului Uniunii va rămâne principial limitată.

Referitor la (c). Spiritul public occidental (sau, mă rog, vocile sale cele mai autoritare şi mai credibile) este dominat, în momentul de faţă, de următoarele trăsături: neîncredere în capitalism (tendinţă spre anticapitalism); încredere în puterea statului de a rezolva orice tip de problemă, publică ori privată (tendinţă spre socialism); dezangajare din marea politică (cu notele dominante: antiamericanism; refuzul politicii militante; pacifism; concesii faţă de agresor, indiferent de natura lui); repudierea credinţei în valabilitatea universală ori în superioritatea va