Quod erat demonstrandum: la o banală călătorie cu acceleratul pe traseul Bucureşti – Constanţa, eşti păcălit cu 13,9 lei. Cum? Simplu: eşti obligat să plăteşti supliment de viteză, când de fapt trenul se târâie ca melcul. Judecata cifrelor spune aşa: între CFR şi pasager se încheie un contract, sub forma biletului de tren. În schimbul unei sume nenegociabile, CFR se obligă să-i asigure pasagerului o călătorie în anumiţi parametri: confort, durată, viteză etc. Viteză am spus? OK, haideţi s-o definim. Anexa 1 a Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 2.065 / 2004 clasifică trenurile în funcţie de viteza medie minimă cu care acestea trebuie să circule. Acceleratul nu este accelerat dacă se deplasează cu mai puţin de 45 km/oră. Pentru rapid, viteza minimă este de 55 km/oră, iar pentru Intercity – de 65 km/oră.
Buuun. Unde-i lege, nu-i tocmeală – noi aşa am învăţat la şcoală. Dar ce te faci când vezi că trenurile spre mare – fie ele accelerate sau rapide - circulă cu 40 de kilometri pe oră? Contractul a fost încălcat flagrant. Te uiţi pe bilet şi constaţi: din preţul total de 36,7 lei, tichetul de bază costă 20,4 lei (e OK, banii sunt justificaţi), suplimentul de loc – 2,4 lei (iarăşi e OK, căci ai un scaun pe care să stai), iar suplimentul de viteză – 13,9 lei. Ei, aici e problema! Suplimentul de viteză este perceput ilegal dacă nu sunt respectate limitele minime de viteză, stabilite prin Ordinul Ministerului Transporturilor!
Necazul e că pe ruta Bucureşti – Constanţa, ultrasolicitată în lunile de vară, toate trenurile rapide şi accelerate încalcă limitele respective. Întârzierile nu sunt accidentale, ci programate, fiind justificate – de câţiva ani - prin lucrările de pe traseu. Şefii CFR Călători ştiu foarte bine că rapidul X sau acceleratul Y nu vor respecta viteza minimă legală. Ştiu, dar continuă să încaseze supliment de viteză, pe pri
