Stau la masa in fata cu o cana cu lapte caldut in care am inmuiat bucati de paine, doar-doar o sa-l pot bea, inghit in sila si cu gandul in alta parte, sa nu-mi vina sa vars pe neasteptate, cum mi s-a mai intamplat de atatea ori, cand mi-am amintit cum m-am otravit cu lapte, vorba vine, eram tare mic, nici patru ani, intr-o dupa-amiaza calda de vara, batuta de-o furtuna naprasnica vreo ora, dupa care iesise soarele, ma plimbam in curtea matusii care locuia pe aceeasi strada cu noi, ma minunam de multimea de cactusi, n-am mai vazut nicaieri atatia, toate marimile, toate formele, unii ca niste serpisori, altii ca niste bulbi, altii cu frunze late terminate cu un tep cafeniu, asezati in ghivece de toate marimile, in cutii enorme, in hardaie, furtuna rupsese una dintre frunze din care curgea un lichid verzui si vascos, semana cu rahatul topit pentru cornulete, am luat pe deget, am gustat, norocul meu a fost ca m-a vazut matusa, a sunat imediat la salvare, pana a venit doctorul, m-a tinut cu forta si mi-a turnat pe gat o sticla cu lapte pe care l-am dat afara numai cheaguri verzi, i-a spus ca nu m-ar mai fi salvat daca nu facea asta, era singurul cactus foarte ortravitor si de atunci nu suport laptele, mama se supara ca fac mofturi, imi spune ca n-are sa-mi dea altceva, inghit in sila,

trebuie sa mananci, cine stie cand te intorci de la teatru, imi spune,

sunt convins c-as putea rezista mult fara sa mananc, dar nu m-ar crede, mai ca-mi vine sa nu ma duc, dar mergem cu toata scoala si s-ar putea sa-mi placa.

Fratele meu mai mic sta la masa in fata mea si soarbe zgomotos si fara chef din cana lui, stie ca nu are voie, dar face la fel mereu, nici nu-l mai bag in seama. Poate sa stea si pana maine la masa, n-are un drum de facut, ca mine, la teatru n-au fost chemate decat clasele mai mari, nu pustii.

Din strada se aude baraind o masina, trec atat de r