Este mereu preocupat de jocurile online ori de trenuleţele cumpărate de ziua lui. Când să-i mai rămână timp și pentru joaca în fața blocului? Iar când te roagă stăruitor să-l mai lași câteva minute să se joace, nu-l poţi refuza. Și pentru un personaj atât de mic, orele din zi tot sunt insuficiente, mai ales când sunt atât de multe de făcut: trebuie să trimită trupe în ajutorul prietenilor lui din reţea la ore fixe ori să încarce şi să descarce marfă din trenuleţul proaspăt cumpărat...

În timp, programul lui  începe să semene cu cel al unui om mare: ziua grădiniță sau școală, iar după-amiaza, teme, ore particulare și jocuri pe calculator (în cazul mai fericit, ultima apariție editorială din colecția pentru copii). Mai există rupturi de ritm, când se vede obligat de părinți și trebuie să meargă la joacă. Asta e, n-are încotro! Joacă rapid un tenis de picior, se dă de trei ori într-un leagăn și gata: se poate întoarce ușurat în lumea din spatele ferestrei, la tastatură și la jocurile care sunt numai ale lui.

Jocurile de interior, mai atrăgătoare

De ce are un asemenea comportament? De ce opune rezistență şi se îmbufnează ori de câte ori încerci să-l convingi să mai iasă la o gură de aer? Din motivul pentru care oricare dintre noi alegem lucrul A în detrimentul lucrului B: este mai bun, mai atrăgător și ne oferă mult mai multe satisfacții. Și atâta timp cât activitățile de interior sunt ambalate în forme mai atrăgătoare, jocurile în aer liber vor rămâne mereu pentru cel mic rățușca cea urâtă și nedorită.

Mai mult, orice experienţă neplăcută în curtea blocului poate crea noi resentimente, care să-l țină pe cel mic în casă.

Acest lucru se întâmplă atunci când se ceartă cu un alt copil de la bloc, când nu reuşeşte să facă lucruri la care alţi copii de vârsta lui excelează (mersul pe bicicletă, cu rolele ori cu