Singura notaţie din agenda Elenei Ceauşescu pe anul 1989, cu referire directă la amestecul Tovarăşului ori al ei în creaţia artistică, e consemnată la 31 mai. Şeful de cabinet Ion Neacşu a notat-o astfel: "Şedinţă de lucru la săliţă cu tov. N.C. cu realizatorii filmului «Mircea cel Mare»". Şedinţa e în­re­gistrată între orele 9:45 şi 9:50. A durat fix cinci minute!

FILMUL ISTORIC ŞI "LUMINA ORIENTĂRILOR"

Se subînţelege că nu vom găsi vreo­dată proces-verbal ori stenogramă la asemenea şedinţă. Deducem - din durata ei - că nu fuseseră acolo dis­cuţii şi rapoarte. În cinci minute s-au comunicat nişte concluzii. Ori poate, un verdict.

Ca să ajungă aici, proiectul şi vizionările lui "Mircea cel Mare" parcurseseră traseul instituţional prestabilit filmului istoric. Căci mesajul şi conţinuturile acestor producţii de anvergură nu puteau fi altfel decât consonante ideologiei momentului. Iar în programele CC al PCR - secţia propagandă erau subsumate scopului educaţie patriotică, în lumina orientărilor şi indicaţiilor lui Ceauşescu.

Apelul la o mitologie istorică na­ţio­nală (parţial creaţie de partid) a fost o constantă a politicii vremii. O in­tenţie clară asupra trecerii istoriei Ro­mâ­niei în patrimoniul partidului, de­clarase Ceauşescu încă din 1969.

"Noi, comuniştii, suntem continuatori a tot ce are mai bun poporul român, îşi ofi­cia­lizase el proprietatea. Partidul Co­­mu­nist Român nu a apărut în­tâm­plător în România. El este rezulta­tul unui întreg proces istoric de dezvol­tare economico-socială care a dus la maturizarea clasei muncitoare, a lup­tei revolu­ţionare şi la formarea Par­tidului Comunist Român. Oare cum ar fi posibil ca un partid care îşi pro­pune să conducă poporul pe calea făuririi unei orânduiri mai drepte, a orân­duirii socialiste, să nu-şi cu­noas­că trecutul de luptă?... Oare cum s-ar simţi un popor