Eugene O’Neill este al doilea american care primeşte prestigioasa distincţie. Între premierea cu Nobelul a scriitorului Sinclair Lewis şi cea a lui O’Neill au trecut numai şase ani. Literatura americană a fost definitiv luată în calcul de Comitetul Nobel. Citiţi şi : Un alt american important

Eugene Gladstone O’Neill, născut în 1888, într-o cameră de hotel de pe Broadway, a primit Premiul Nobel pentru literatură „pentru puterea, onestitatea şi emoţiile profunde ale operei sale dramatice, care întruchipează o concepţie originală a tragediei“.

Scriitorul era fiul actorului James O’Neill, cunoscut pe Broadway mai ales pentru rolul Montecristo. A fost educat întâi într-un internat catolic, apoi într-unul laic, iar în 1906 a intrat la Universitatea Princeton. După un an a fost exmatriculat pentru că a aruncat pe fereastră cu o sticlă de bere în preşedintele universităţii, care nu era altul decât Woodrow Wilson, viitorul preşedinte al Statelor Unite.

Urmează o viaţă aventuroasă, cu multe călătorii pe mare între SUA şi America de Sud, Africa de Sud şi din nou America Latină. Între călătorii lucrează ca secretar de poştă, prospector de aur, muncitor la o uzină electrică, salvamar sau reporter. O tuberculoză, apărută la 27 de ani, îl obligă să stea un an într-un sanatoriu. Este perioada în care reuşeşte să descopere exact ceea ce vrea să devină.

Drame în imperiul comediei

O’Neill începe să scrie la mijlocul primului deceniu al secolului şi devine, în numai câţiva ani, cel mai preţuit dramaturg american, pentru noutatea subiectelor tratate şi a scriiturii moderne. Punerea în scenă a primelor lui piese se petrece într-un moment în care pe Broadway se jucau cam 70 de piese pe săptămână.

Era vorba despre spectacole de divertisment, comedii şi reviste, care transformau zona într-un loc de dist