Sătenii cu aurul la picioare spun că aşteaptă redeschiderea minei pentru a avea locuri de muncă. De frica şomajului, tinerii au plecat deja să muncească la oraş. În Roşia Montană, fiecare om al locului are câte o aşteptare: o casă frumoasă, bani pentru supravieţuire sau un loc de muncă.

1 /.

Închiderea minei de aur, în 2006, a lăsat localnicii fără locuri de muncă şi a fugărit tinerii la oraş sau în străinătate, spre locuri unde îşi pot face bani mai uşor decât acasă. Mineritul a lăsat în urmă pârâuri roşii, poluate, şi ape acide din pricina ploilor, care mătură de fiecare dată galeriile lăsate de izbelişte.

Acum, speranţele celor mai mulţi oameni se leagă de redeschidere minei, de investiţii şi de cele „patru de miliarde de dolari” pe care i-ar încasa statul, cu toate plecăciunile în faţa mediului şi a Uniunii Europene.

Firma canadiană care vrea să investească în Roşia Montană promite că, pe lângă exploatare, are un plan prin care vrea să ecologizeze întreaga zonă afectată până acum. Până la „OK”-ul autorităţilor, le-a mai rămas doar să convingă guvernul şi organizaţiile de protecţie a biosferei.

Primarul vrea explicaţii de la ministere

Mihai Bejan, unul dintre mineri, e de părere că singura salvare a zonei ar fi redeschiderea minei, aşa cum a fost de când se ştie. „Aşteptăm să se deschidă mai repede, să avem unde lucra, altfel, aici nu ai unde să te angajezi. Din păcate, oriunde se pun tot felul de piedici şi nu înţeleg de ce. Până când s-a închis mina asta, nimeni nu a văzut că ar putea fi vreo problemă de mediu şi acum, când vin străinii ăştia, apar tot felul de nenorociri”.

Primarul e hotărât să meargă la guvern şi să ceară continuarea proiectului care a fost blocat la stadiul analizei tehnice. „N-am primit niciun răspuns până acum. Oamenii din Roşia Montană au nevoie de locuri de