In locul fostelor sedii si hale ale societatii au mai ramas doar cladiri fara geamuri si usi, precum si resturi de pereti. Dupa 50 de ani de activitate, Societatea de Productie Industriala si Prestari Servicii (PIPS) SA Roman si-a dat ultima "suflare" la inceputul anului 2006, intrind in faliment ca urmare a datoriilor de 2,8 milioane de lei inregistrate la bugetul de stat. Fosta ICFRIM, numita apoi Industria Locala Roman, fusese, in anul 1989, o sectie a PIPS Neamt, cu 350 de angajati care lucrau in atelierul mecanic, turnatoria de fonta, service, hala de tricotaje, croitorie de serie si de comanda. In anul 1990, PIPS Roman a devenit societate independenta, fiind profitabila pina in anul 1994, sub conducerea directorului Ioan Bageac. Pina in anul 2000, societatea - condusa de Vasile Rusu pina in 1997 si de Radu Grecu, pina in 2000 - a inceput sa inregistreze datorii din ce in ce mai mari. Declinul PIPS Roman a devenit oficial in anul 1998, cind firma a intrat in executare silita. Turnatoria a fost, la acea vreme, salvata, raminind chiar productiva, cu cei 130 de angajati. Societatea a fost vinduta, in anul 2000, lui Ghiocel Tofan, apoi a intrat intr-un misterios faliment, dat fiind ca inregistra contracte viabile, pe care le onora la timp. In timp ce lichidatorul judiciar al PIPS Roman a incercat in repetate rinduri sa vinda bunurile mobile si imobile ale societatii, incepind cu anul 2007, sediul si halele de productie s-au degradat intr-un ritm ametitor, ajutate fiind, probabil, si de "termitele" de etnie rroma. Astazi, in locul acestor foste sedii si hale se afla doar cladiri fara geamuri si usi, precum si resturi ale peretilor acestora. Printre creditorii PIPS s-au numarat, alaturi de Administratia Finantelor Publice Roman, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Primaria Roman, Inspectoratul Teritorial de Munca Neamt, dar si creditori chirografari p