Majoritatea horror-urilor de azi sunt, intr-adevar, pasabile, dar din cand in cand, o data la luna plina, apare cate un "The Strangers" care prezinta o conjunctura atat de formidabil de idioata incat nu poti decat sa aplauzi alinierea stelelor de pe cer ce a permis o ironie atat de spectaculoasa.
In ziua de azi exista din ce in ce mai multe filme horror si din ce in ce mai putine idei bune. Perfectionand tehnica "fuge ceva ce-n-ai-vazut-ce prin cadru", filmele infricosatoare ies en-gros si fara prea mult discernamant, avand minima cerinta de a parea ca sperie un copil de 12 ani.
Cam la asta se rezuma "mainstream-ul" peliculelor de gen, acum. Horror-urile bune sunt rare, de cele mai multe ori productii independente si, se pare, europene. Americanii sunt un pic prea angrenati in serii nesfarsite ca Saw sau Halloween ca sa-si mai puna problema originalitatii. Majoritatea lucrurilor sunt reciclari pe care sunt aplicate mismasuri de imagine prinse de diversii regizori. Daca asta este o vina generala, "The Strangers" o comite grav.
Bazat, chipurile, pe o poveste reala (neidentificata), un cuplu suparat, retras intr-o cabana in mijlocul pustietatii, este terorizat de un barbat si doua femei fara nici un motiv. Cei doi sunt Liv Tyler (care a cam disparut din atentia publicului general) si Scott Speedman din "Underworld".
Premisa filmului este aceeasi cu cea din "Funny Games" al lui Haneke. Dar fraza aceasta suna ca si cum ar fi o coincidenta, deci voi reformula. Premisa filmului este plagiata in cel mai prost mod cu putinta din filmul lui Haneke. In "Funny Games" o familie intreaga era terorizata cu o destindere socanta de catre doi vecini pusti. Insa filmul lui Haneke era mai mult despre spectator decat despre ce se intampla acolo, el sustinea o teza despre exhibitionism in cinema, filmul fiind dezbracat complet de orice a
