Vineri, 2 iunie 1989, Comitetul Politic Executiv al CC al PCR a ţinut între orele 10:00 şi 13:00 o furtunoasă şedinţă. Dosarele care au fost puse la dispoziţia membrilor CPEx aveau sute de pagini de documentaţie la primele puncte ale reuniunii.
Deciziile privind fruntaşii pe ramură ori pregătirea campaniei agricole de vară erau teme obişnuite pentru asemenea reuniuni. Dar neuitate rămâneau şedinţele cu sancţiuni. Iar şedinţa de la 2 iunie a fost una dintre acestea. În urma ei, Venerica Pătru a fost debarcată din postul de prim-secretar al Comitetului Judeţean de Partid Vâlcea. Pe motiv că împreună cu alţi "tovarăşi cu munci de răspundere" plănuiseră să se-nvecineze, mutându-se într-un bloc nou, cu apartamente "îmbunătăţite" pentru ei. În limbaj mai actualizat, s-ar putea vorbi despre "lupta împotriva corupţiei baronilor locali" dusă de Ceauşescu.
Cum ajungeau asemenea "abateri" la urechile Elenei Ceauşescu, pentru că de alegerea şi schimbarea cadrelor se ocupa ea? Pe adresa Comitetului Central, personal a Tovarăşului şi a Tovarăşei erau trimise sute de scrisori. Numite în limbajul vremii, ca la ziar, "sugestii, sesizări, reclamaţii". Funcţie de temele şi personajele la care făceau referinţă, se repartizau spre "rezolvare" secţiilor CC-ului. Dacă referenţii erau persoane însemnate din teritoriu, se alcătuiau echipe de verificare şi control conduse de instructorii CC. După verificări amănunţite, se întocmeau concluziile. Asupra sancţiunilor decideau superiorii celui în cauză. Deşi se spunea că scrisorile anonime nu sunt luate în considerare, orice denunţ era cercetat pornindu-se de la prezumţia de vinovăţie.
Nu putem şti cum şi cine a reclamat "abaterile" din Vâlcea. Nici cât a durat cercetarea ordonată. Dar observând punctele notate în agenda Elenei Ceauşescu, am putea crede că şi în ziua şedinţei s-a consulta
