A fost odata ca niciodata un timp al sarbatorii (continue), cand mirarilor si fricilor de tot felul le luau locul dragostele si frumosul, cruciulitele si lantisoarele, bradutii si pasarelele, florile si cuvintele, cusute si brodate toate fireste.

Gestul mainii, in pornirea ei fireasca de a mai coase sau descoase cate ceva, fie ca e pe dantela, panza, catifea, broderie sau si mai simplu: presuri si tesaturi, a devenit amintire ipostaziata.

Dantele si broderii este al doilea exercitiu in cadrul unei serii de experimente vizuale care valorifica obiectul aflat in patrimoniul muzeului, obiectul de colectie privata, obiectul anonim si umil, obiectul de acasa pe care propietarul il investeste cu valoare si il transforma in obiect susceptibil/demn de a fi muzeificat (cu accent pe obiectele autobiografice: vezi casele in care matusile, bunicile, strabunicile si verisoarele de toate gradele isi tineau, si unele isi mai tin inca, frumos impaturite, istoriile tesute, crosetate, brodate incercand sa opreasca timpul indesandu-l straturi, straturi in dulapuri de toate felurile).

Privite in oglinda, lazile de zestre, cuferele, camerele de oaspeti, nu doar depozitare ci si elemente ale unor arheologii subiective, sunt din ce in ce mai rare. Tarania ca stare fundamentala / identitara este acoperita de o stratigrafie pe care incercam sa o despaturim reconstruind o imagine cu carne a lumii si timpului tesaturilor. Intre mit si realitate ochiul tesut incepe sa construiasca povestea si va asteapta sa va reasezati de data aceasta in fata dantelelor si broderiilor ca atunci cand te chinui sa descifrezi scrisul necunoscut al unor manuscrise si renunti in fata frumusetii semnului.

Elemente de inventar: dantele, broderii, lazi de zestre, stergare, feronerie, dulapul bunicii, piese de costum, fragmente de cusaturi, lectii de cusut si caiete de mod