"Ziua portilor deschise". Cirduri nesfirsite (cu lesinuri) pentru a vedea unde isi duce viata un presedinte de republica. Si asta intr-un Cotroceni al eternei regalitati. Cum, dupa '90, aceleasi cirduri bintuiau Pelesul, dar nu Pelesul regalitatii fondatoare, ci incaperile in care se lafaisera Ceausestii. De continuat mica serie de vara, fara pretentii de profunzime. Una lejera. De loazir. Zoo. In chiar ziua in care se semnaleaza primul caz de gripa porcina, in Romania, presedintele Basescu tunde o oaie. E deja de notorietate slaba memorie a romanilor. Cu seninatate - desi comunismul n-a fost defel senin - sint pastrate nume sonore ale perioadei pe frontispiciile unor asezaminte. Cine ar cuteza sa minimalizeze faima lui Parhon, a lui Sadoveanu in domeniile lor predilecte! Numai ca, in vreme ce congeneri de-ai acestora infundau puscariile, cei doi magistri se livrasera cu seninatate dictaturii. Daca ai probleme de sanatate, te duci la... Spitalul Parhon. Daca vrei sa sarbatoresti inflorirea liliacului, te duci la... Casa Sadoveanu. Exceptionalul Blaga a ramas fara firma. Invazie neologistica (si) in universul intim: esanjist, bi sau transsexual, zoofil, poppers, marijuana, LSD, ecstasy, macho, latin lover. Noile arte cunosc, si ele, fenomenul: performance, video art, land art, body art. Atelierul de pictura nu e numai incaperea in care te minjesti cu uleiuri, bati cuie, tai cu fierastraul. E si spatiul din care pot iesi in lume cogitatii ce se doresc memorabile. M-a lovit un tablou, asa mi-a placut sa-mi motivez - cu oarecare distinctie - citeva zile de spitalizare, dupa ce unul din tablouri mi-a cazut, realmente, pe laba piciorului drept. Desi nu trag cu urechea, nu mi-am refuzat ciulirea ei, auzindu-l, prin usa, pe vecinul meu Mitica Gavrilean spunind cuiva, la telefon: Arma mea e tabloul. Frumos, nu? Patru evrei. Isus: Totul e iubire. Marx: Totul e economie. Freud: