Unii întâmpină dificultăţi în a înţelege mecanismul crizei. Pentru cei mai mulţi, aceasta le apare ca ceva extrem de complicat şi cu origini obscure. În fond, este mai simplu decât ne-am putea închipui. Cineva a avut inspiraţia de a sintetiza această stare într-un scenariu cuprins în zece etape.
Iată-l:
1. Ion are o crâşmă. Pentru a-şi spori vânzările, el decide să le ofere clienţilor (majoritatea - beţivani neisprăviţi) băutură pe datorie.
Îşi notează cu grijă datoria fiecărui client, ţinând astfel un bilanţ al creditelor acordate. Pe măsură ce se răspândeşte vorba că Ion te serveşte acum în schimbul promisiunii de a plăti în viitor, numărul clienţilor creşte, iar vânzările de băutură aşijderea. Pe fază, Ion profită de ocazie şi scumpeşte ţuica şi berea...
2. Un consilier bancar abil îşi dă seama că afacerea lui Ion este de viitor şi îi acordă acestuia un credit pentru dezvoltarea cârciumii. Creditul este garantat cu creanţele acumulate de Ion - promisiunile de plată ale beţivanilor care îi trec pragul.
3. Superiorii consilierului bancar - băieţi deştepţi, cu îndelungată expertiză în mobilizarea resurselor financiare - refinanţează creditul acordat lui Ion prin emisiunea a trei tipuri de obligaţiuni, garantate desigur cu datoriile alcoolicilor: BEAUBOND, BEATBOND şi VOMITBOND.
4. Aceste titluri financiare sunt cumpărate şi tranzacţionate apoi pe piaţa internaţională. Mulţi investitori nu înţeleg ce înseamnă aceste obligaţiuni şi cu ce sunt garantate. Cu toate acestea, cererea pentru ele creşte, alimentată de creşterea continuă a cotaţiilor.
5. Într-o bună zi, cu toate că preţurile continuă să urce, managerul de risc al unei bănci (concediat ulterior, fiindu-i reproşată atitudinea pesimistă) decide că este timpul să ceară plata datoriilor acumulate de beţivii care frecventează crâşma lui Ion.
6. Datornicii nu au