În schimb, patronii magazinelor de haine second-hand acceptă în locul banilor bonuri de masă pentru a nu rămâne cu produsele în vitrină. Fie că sunt comercianţi sau cumpărători, băcăuanii au descoperit în vremuri de criză soluţii ingenioase pentru a supravieţui de la o lună la alta. Între două salarii, ei reuşesc să-şi ducă traiul cumpărându-şi alimentele pe datorie de la colţul blocului. Cei care şi-au construit în timp o imagine bună în rândul micilor comercianţi îşi iau „pe caiet" produse, care să le ajungă până în ziua de salariu. „Nu sunt foarte multe persoanele în care avem încredere. Sunt oameni pe care îi ştim de ani mulţi, cu care suntem vecini sau prieteni. De obicei, ne cer produse de maxim 50 de lei", ne-a spus azi Elena Lazăr, administrator al unei carmangerii de pe strada Alecu Russo. În caieţel sunt notaţi doar clienţii fideli Aproape fiecare magazin mic are un carneţel pentru datornici, dar vânzătorii nu-l folosesc decât pentru câţiva clienţi. Persoanele care ajung să aibă numele trecut în ele se pot considera privilegiate. „Patroana este cea care decide dacă un anumit client ia sau nu marfă pe datorie. Avem o pensionară care vine la noi lună de lună, cu câteva zile înainte de pensie. E o fostă profesoară, pe care o cunoaşte de mulţi ani", ne-a spus şi Victoria Alăzăroaie, vânzătoare. Marea majoritate a clienţilor care ajung să-şi cumpere mâncare pe încredere sunt pensionarii şi şomerii. „Se întâmplă destul de des ca banii de şomaj să fie viraţi pe card cu întâziere de două, trei zile. Am noroc de o vânzătoare care e vecină de apartament cu mine şi care mă aşteaptă cu banii pentru micile cumpărături", ne-a spus Raluca Gavriluţ. Băcăuanii care au „privilegiul" să ajungă pe carneţelul de datorii nu se înghesuie însă la cumpărături. Ei îşi iau minimul necesar, astfel că datoriile care se acumulează într-o lună nu depăşesc suma de 100 de lei.