Stimat de mulţi, criticat de şi mai mulţi, Corneliu Bucur este unul dintre cele mai controversate personaje din Sibiu. Dincolo de aparenţe, omul Bucur este cel mai exigent critic al său. Managerul Complexului Naţional Muzeal ASTRA până de curând, la înlăturarea sa de la conducere, este un om cu un dezvoltat cult al muncii şi al rigorii. Istoria şi realizările muzeului sunt legate de numele lui nu numai în ultimii 19 ani cât a condus muzeul de pe scaunul de director general, ci încă din anii ’60 de când muzeul în aer liber nici alei nu avea.
A refuzat repartiţia după absolvire
Ca licean, Corneliu Bucur a ştiut că va urma să aprofundeze istoria în facultate iar ca student a înţeles că drumul său în viaţă şi în carieră va trece numai prin muzee. Iar pentru ASTRA a simţit o mare chemare încă de când era în stadiul de şantier. „În timpul facultăţii am făcut practica de vară la Muzeul Brukenthal. Atunci am vizitat şantierul muzeului în aer liber ASTRA şi mi-am zis că este ideal să lucrezi într-un astfel de loc”, povesteşte Corneliu Bucur. Cu o personalitate puternică şi foarte încăpăţânat, după absolvire, a fost singurul student care a refuzat să-şi ia postul repartizat, la Răşinari, pentru că planurile erau ca el să fie muzeograf la Brukenthal. „Aflasem de la Cornel Irimie (director pe atunci la Brukenthal) că unul din cele trei posturi este al meu. Dar postul a fost retras de Irimie înainte de repartiţie pentru cineva care venise cu relaţii. Eu am reacţii abrupte şi rapide, aşa că m-am ridicat şi am zis că nu vreau nimic. Am refuzat postul de la Răşinari care era liber şi am ieşit fără repartiţie”, declară Corneliu Bucur.
Ucenicia la muzeu, cu sapa în mână
Prin intervenţii a reuşit să scape de postul la care fusese trimis, s-a angajat ca supraveghetor la Brukenthal şi în primul an a condus activitatea de amenajare a aleilor m