Probabil ca cea mai frumoasa imagine din acea primavara a popoarelor cu care se incheia veacul trecut ramane secventa din Piata Tiananmen transmisa pentru prima data in "bucla" de aproape toate televiziunile lumii: un om cu o sacosa de piata in mana, un biet targovet anonim oprea coloana de tancuri venita sa inabuse revolta tinerilor. Scurta victorie a unui David incredul; ca dovada ca in noaptea ce va urma vor fi aduse unitati militare din alte regiuni, iar ele nu vor ezita sa traga asupra multimii si sa striveasca trupurile studentilor pe caldaram. 700 sau 2.500 de victime? Nimeni nu stie, nimeni nu mai are voie sa vorbeasca despre ele, dupa ce s-au scurs doua decenii de la ceea ce este considerat de actuala conducere chineza un noneveniment. Au aparut noile generatii, clorofomizate de consumism, de arivism sau de mai vechea deprindere a coruptiei.
Iar cei care au asistat la acel inceput de revolta populara, si care a cuprins aproape o suta de alte localitati, dupa ce pe data de 17 mai un milion de persoane denuntau in aceeasi piata instituirea starii de urgenta, se tem din nou, ca pe vremea revolutiei culturale: nu vorbesc, nu vor sa-si mai aminteasca. Sau prefera o comoda solutie de lasitate, pentru ca li se da voie sa-si plateasca frigiderul in rate, sa-si duca copiii la circ sau chiar sa faca o excursie in Occident, daca au invatat cum se fac bani multi, chiar foarte multi!
Uriasa victorie, totusi, acea incredibila revolta a sacosei, stupefianta pentru cineva care cunostea semnificatia simbolurilor comuniste si intelegea afrontul adus tovarasilor in fata intregii lumi. Priveam atunci – fascinat –, pe un ecran parizian, balansul greoi al tevii de tun pe dinaintea omului-cu-sacosa. stim ca in Romania si prin tarile din "lagar" imaginile aveau sa parvina doar mai tarziu, poate trunchiate, oricum, intr-un context modificat, defazat. Imi venea
