Fiindca mai e foarte putin pana la Rusalii ar fi o greseala sa nu ne amintim de Rusaliile din 1951 care, in ciuda sarbatorii, au intrat in istoria noastra recenta ca una din cele mai odioase secvente, insemnnand distrugerea unei intregi comunitati de oameni gospodari din Banat, deportati prin diktatul urii tocmai in Baraganul secetos. Deportarea asadar a fost una din metodele sigure de reprimare ale regimului Dej. In felul acesta era distrus tesutul sufletesc si de datini al unor zone geografice, mediul comunitar satesc, ideea de traditie si de continuitate ale unor familii. Un deportat este de fapt un dezradacinat, un om aruncat in desert ca sa moara sau ca sa se abrutizeze in lupta cu niste greutati pentru care nu era pregatit. Unii au supravietuit, altii au sucombat, selectia naturala in litera darwinista a fuctionat fara mila.

M-am intrebat mereu ce a putut ulterior in istoria comunismului sa le corespunda deportarilor din epoca dejista. si pur si simplu zilele trecute, coborand cu tramvaiul 23 pe fostul bulevard Cosbuc si ajungand la legendarul de acum Rond, mi-am dat seama ca deportarii dejiste ii corespunde demolarea ceausista. Varstele comunismului au fost la fel de criminale, dar cu alt chip pentru deruta natafletilor. Ceausescu nu a mai deportat, - sau nu a facut aceasta la anvergura predecesorului sau - in schimb a demolat. Mergand cu tramvaiul si observand doua vilisoare mai rasarite de pe strada Gladiolelor parca, avand in fata peretele masiv al unor blocuri din noul ansamblu edilitar, m-am pus in pielea locatarilor de acum un sfert de veac care de la fereastra caselor lor vedeau ce se intampla vizavi. EI scapasera, dar vecinii care avusesera ghinionul sa locuiasca de cealalta parte a drumului trebuiau sa-si incarce avutul in camioane si sa plece rapid spre habitatul comunist. Primisera cateva zeci de mii de lei despagubire, dar tot ce fu