Mare problemă şi cu hârtia asta igienică! N-o găseai nici să dai cu tunul. Când aveai marea baftă să găseşti se dădea cu porţia, pentru că venea unul din coada cozii şi făcea imediat ordine, în sensul că, după ce ai stat ca prostul la coadă două ore, în timp ce el îşi lua liniştit masa acasă, venea şi făcea parte la numărul de bucăţi pe care urma să-l cumpere, ca să-i ajungă şi lui, pentru că venise mai târziu. Na! Şi să mai zică cineva că se iscau certuri şi chiar bătăi, aşa, din senin!
Ce era să fac? Dacă mă nimeream prin preajmă, în timpul unei "raite", rămâneam la coadă, dacă nu... mă descurcam. Cum ştim, o mână spală pe alta şi amândouă... aşa că făceam rost de hârtie igienică. Dar într-o zi pot spune că m-am umplut de baftă. Supărată foc pentru că am stat la o coadă mare şi m-am ales doar cu trei suluri de hârtie, dau nas în nas cu o colegă.
După ce ne-am studiat cu RX-urile personale plasele, ne privim în ochi, ne salutăm şi intru direct în subiect, pentru că ea nu făcea fiţe. Îi spun ce-am păţit şi-mi zice: "Păi, bine, dragă, de ce nu mi-ai spus că vrei hârtie igienică? N-am eu pe frate-meu la Buşteni? Nu merg la două duminici pe la el? Trebuie să-i duc ba una, ba alta, pentru mama că e bolnavă şi îi trebuie medicamente şi alte alea. La ei nu se prea găseşte cine ştie ce. Lasă că-ţi aduc eu! Câte vrei?". Mă uit la ea siderată. Păi, îmi trebuiau oricâte mi-ar fi adus. Ce, eu nu aveam familie? Şi prieteni? Şi relaţii? Îmi făceam socoteala că mi-ar fi trebuit cam un tir întreg ca să-i satisfac pe toţi. Dar mă liniştesc rapid şi-i zic: "Păi, vreo 30 de bucăţi, aşa, pentru început". "Bine", zice ea şi stabilim ce şi cum, schimbăm telefoanele şi plec spre casă fericită că măcar o parte din fundurile familiei vor avea parte de hârtie igienică. Numai că aveam o vagă senzaţie că ceva nu stabilisem. Lipsea ceva din această "lucrare" şi p
