Am auzit de nenumarate ori in ultimii ani vorbindu-se despre faptul ca Romania este o tara atractiva pentru investitorii straini, aici forta de munca fiind ieftina si cu un grad inalt de calificare. Analizand insa datele mai in detaliu, vedem ca Romania incepe sa isi piarda din atractivitate, salariatii romani devenind tot mai scumpi pentru companiile care vin aici doar pentru a profita de forta de munca ieftina, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.
Pe scurt, problema se pune in felul urmator: un salariat produce un surub pe zi, pentru care este platit cu 1 leu. Daca a doua zi el produce doua suruburi - deci isi va creste productivitatea cu 100% - corect ar fi sa primeasca de la angajator o marire de salariu din moment ce produce mai mult in aceeasi unitate de timp.
Angajatorul trebuie insa sa beneficieze si el de cresterea de productivitate asa ca cei doi decid sa imparta beneficiile - muncitorul primeste o crestere de salariu egala cu jumatate din castigul generat de cresterea productivitatii, iar angajatorul isi pastreaza cealalta jumatate din castig, ambii parteneri avand doar de castigat din aceasta intelegere. Asa se intampla intr-o economie normala.
Ce s-a intamplat insa in Romania: in 2008, un angajat a produs cu aprox. 65% mai mult decat in anul 2000, insa angajatorul i-a crescut salariul cu 260%. Cu alte cuvinte, pentru angajator costul cu forta de munca pe unitate de produs s-a triplat si ca urmare, acesta a crescut preturile pentru a isi acoperi costurile mai mari. Aceasta crestere a salariilor este una dintre explicatiile inflatiei galopante care a macinat economia de la Revolutie incoace.
Comparand salariul unui muncitor roman cu salariul unui muncitor german, avem tendinta sa credem ca in Romania salariile sunt extrem de mici, insa lucrurile nu stau chiar asa. Pentru a face insa o comparatie reala, trebuie s
