E greu să nu observi cât de întortocheate şi pline de obstacole sunt căile maturizării cetăţeneşti. Dresda, Buchenwald, Normandia, Gdansk, Tiananmen - trecutul din urmă cu 65 de ani, de acum 20 de ani: solemnităţile îşi găsesc cu greu locul printre zgomotele confuze ale prezentului. Atunci, în 1944-1945, omenirea descoperea cum a fost într-adevăr cel de-al Doilea Război Mondial, cu ce mijloace s-a dus şi câte distrugeri a implicat acel „să nu se mai repete“.

Şi aproape imediat a început să se repete, în Asia şi în Africa:  sub steagurile decolonizării sau ale teoriei dominoului, distrugeri, epurări etnice, crime în masă. Războiul ideologic se transfera din paginile revistelor militante în laboratoarele de cercetare care construiau arme din ce în ce mai ameninţătoare, dar şi în beciurile unde erau torturaţi adversarii.

Ceremonia de la Cracovia din 4 iunie a marcat amintirea rezultatului primelor alegeri parţial libere din Polonia: dintre cele 100 de locuri din nou- creatul Senat, 99 au fost ocupate de reprezentanţii Sindicatului liber Solidaritatea (cu şase săptămâni înainte de alegeri era încă interzis), iar în Camera inferioară, Sejm, Solidaritatea a câştigat toate locurile necontrolate de comunişti. După atâtea confruntări sângeroase, după greve, arestări şi condamnări, dictatura aparent de neclintit a fost învinsă prin puterea votului majoritar, pe care nimeni până atunci nu dădea doi bani.

În iunie 2009, când din mai toate capitalele europene se aud vocile dezamăgite de mecanismele electorale democratice, e greu să nu observi cât de întortocheate şi pline de obstacole sunt căile maturizării cetăţeneşti. În Europa fostă comunistă se observă cum în 20 de ani febra participării a scăzut până la limita supravieţuirii. Deruta stângii, radicalizarea dreptei în miezul preocupărilor legate de consecinţele crizei economice reduc d