În campania electorală pentru Primăria Capitalei, Sorin Oprescu a făcut o notă aparte.
Prin dis cursul său flegmatic, de băieţaş crescut într-un cartier privilegiat al nomenclaturii. Printr-un discurs anti-sistem, de independent, gen galeria lui Rapid - „singur împotriva tuturor” - şi printr-o hiperbolizare a profesiei sale de medic. Activitate care, în România, dar şi peste tot în lume, este privită cu admiraţie. La urma urmei, medicii salvează vieţi, vindecă suferinţe, iar asta îi face de nepreţuit în cadrul societăţii.
Cu o morgă serioasă şi aruncând şmechereşte cuvintele printre buzele subţiri, Sorin Oprescu a câştigat simpatia multor oameni. Natural, fără mari eforturi sau sfaturi din partea staffului, Oprescu şi-a jucat propriul rol, acela de Mitică. De om care le ştie pe toate, sictirit de tot ce se întâmplă, arogant ca un nemuritor. Mitică Chirurgul venea să taie cu bisturiul. Cangrena, jegul care ne-a înconjurat...
Sorin Oprescu are şi părţile lui bune, nu-l putem desfiinţa numai pentru simplul motiv că nu ne place. S-a dovedit loial faţă de colaboratorii săi şi s-a luptat ca un câine pentru spitalele pe care le-a condus: Spitalul Universitar Bucureşti şi Eliasul. A mai dovedit loialitate faţă de Ion Iliescu, deşi putea să se dezică de el în câteva secunde.
Drama apare în altă parte. Doctorul Sorin Oprescu habar nu are de administraţie, îi este complet străină. A împlinit un an de când a câştigat Primăria Capitalei, iar aceasta pare pustie. Niciun proiect mai acătării nu s-a lipit de el, bucureşteanul nu a văzut nicio ameliorare. Idei extravagante, con cursuri de Cartea Recordurilor, cârnaţi şi Moşi Crăciuni la pachet...
Un singur punct mai de Doamne-ajută a punctat doctorul. Cel cu Stadionul Naţional, unde a luat hăţurile în mână. Şi unde, fie vorba între noi, a fost sprijinit la momentul pot
