În fiecare duminică, „Adevărul de Seară” prezintă un monument al Bistriţei, în cadrul unui proiect menit să redea memoria unui burg strălucitor La „Groapa din Central” berea curgea în halbe pentru oamenii simpli, în timp ce bistriţenii înstăriţi socializau în restaurantul de la etaj. O umbră a unui trecut istoric prea puţin cunoscut bistriţenilor de rând, Casa Andreas Beuchel sau Ion Zidaru, poartă în pereţii săi amintirea zilelor în care oricine îşi permitea să iasă în centrul burgului, să bea bere la halbă şi să facă parte din lumea bună a urbei. „Mi-amintesc că la subsol era o berărie, printre cele mai bune din oraş, la vremea aceea. La etaj era amenajat un restaurant cu specific rustic. Asta era pe vremea lui Ceauşescu. Erau scaune mari din lemn şi, de multe ori, servirea la masă nu exista. Fiecare îşi lua halba şi o servea la masă. Înăuntru era şi o terasă, în curtea casei, unde se făceau mici. Era un loc pentru oamenii nu foarte bogaţi. Îşi permitea oricine să iasă în oraş aici, preţurile erau foarte bune”, rememorează cu nostalgie istoria casei un bistriţean de 50 de ani. „La groapă la Central” devenise locul de căpătâi în perioada comunistă. „Atunci erau puţine restaurante unde să ieşi. Pescăruş, Locomotiva, restaurantul Han şi Transilvania erau cam tot ce avea Bistriţa înainte 1989”, mai spune bărbatul.

O istorie zbuciumată de şase secole

În timp ce vremurile de glorie ale actualei Case Ion Zidaru sunt încă vii în mintea bistriţenilor, timpul a aşternut o perdea de uitare peste istoria casei, unul dintre monumentele istorice emblematice pentru ceea ce înseeamnă arhitectura civilă din Transilvania, în perioada de trecere de la stiul gotic la cel renascentist.

Imobilul a fost piesa de schimb între mai mulţi proprietari, vreme de 600 de ani, iar abia în secolul al XX-lea a primit destinaţia de restaurant-cramă. Cărţile desp