Există un moment al verii pe care îl aştept cu neschimbată nerăbdare în fiecare an. Un moment al cărui ritual, deşi mereu acelaşi, departe de a fi trist, reprezintă o stare unică.
Totul începe cu un ciocănit uşor la uşă şi cu o şoaptă: "Sunt eu, mama, ţi-am adus împărţania de Moşi". Şi intră mama, ducând o tavă pe care se află un castronel cu orez cu lapte, o cană cu vin, o chiflă şi un pumn de cireşe. "Pentru sufletul bunicului şi pentru Drept Dumnezeu", îmi zice ea la fiecare Moşi de Vară - sărbătoarea populară de cu o zi înaintea Duminicii Rusaliilor sau a Pogorârii Sfântului Duh în lume. Astăzi, la 50 de zile după Paşte, sărbătorim minunea Pogorârii Duhului Sfânt peste Apostolii Domnului: "Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei..." (Noul Testament; Fapte 2, 1-6). Rusaliile reprezintă sărbătoarea populară care se celebrează o dată cu Cincizecimea. În mitologia românească, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim împărat, care le iau minţile sau îi pocesc pe cei care nu respectă sărbătoarea. Însă isteţimea populară nu numai că a născocit un leac prevăzător pentru pedepsele Rusaliilor (pelinul uscat pus sub pernă!), dar a lăsat şi indicaţii precise cu ce nu trebuie să faci în noaptea când dansează ielele: să nu dormi afară şi să nu mergi la fântână sau la răspântii! Important este că în referirile Sfinţilor Părinţi la acest praznic al verii apare faptul că Duhul este Vistierul bunătăţilor şi Mângâietorul tuturor nimilor.
Există un moment al verii pe care îl aştept cu neschimbată nerăbdare în fiecare an. Un moment al cărui ritual, deşi mereu acelaşi, departe de a fi trist, reprezintă o stare unică.
Totul începe cu un
