Pentru diplomaţii României socialiste din anul 1989, promovarea ţării trebuia să înceapă cu faptele şi gândurile familiei conducătoare. Publicarea operelor lui Nicolae şi ale Elenei Ceauşescu era un obiectiv primordial al personalului ambasadelor României.
Oficial, acestea doar se asociau iniţiativelor locale, însă, în mod real, pentru lucrările "celui mai iubit fiu" şi ale "savantei de renume mondial" se plăteau bani grei şi se acţiona inclusiv prin Centrul de Informaţii Externe.
Mesajele din lucrările lui Nicolae Ceauşescu îndemnau la o strânsă cooperare între statele în curs de dezvoltare şi la edificarea unei noi ordini economice internaţionale. În schimb, lucrările Elenei Ceauşescu erau monografii ştiinţifice, cu teme serioase, precum "Polimerizarea stereospecifică a izoprenului".
La începutul anului 1989 erau contabilizate mai mult de 170 de volume, apărute în peste 30 de ţări de pe toate continentele, avându-l în prim-plan pe preşedintele României socialiste.
Publicarea acestor cărţi era văzută la Bucureşti ca "mărturie elocventă a înaltei preţuiri, profundei stime şi consideraţiuni de care se bucură opera lui Nicolae Ceauşescu pe plan mondial". Ca întotdeauna când era vorba despre o sarcină de partid, editarea volumelor avându-i ca autori pe cei doi Ceauşeşti trebuia să continue cu şi mai mare avânt şi în anul 1989.
La 15 mai în acel an, Direcţia cultură şi presă a Ministerului Afacerilor Externe a elaborat o sinteză informativă privind măsurile care s-au luat la nivelul ambasadelor României pentru apariţia operelor lui Nicolae şi ale Elenei Ceauşescu, precum şi desfăşurarea de alte manifestări şi prezenţe româneşti ce au avut loc de la începutul anului şi până la acea dată. Redăm fragmente din conţinutul acestei sinteze aflate în Arhiva Diplomatică.
Sinteză - Informativă
În
