După însemnările agendei de la Cabinetul 2, programul "cu public" al Elenei Ceauşescu a început vineri, 9 iunie 1989, la ora 10:05 şi s-a încheiat la 18:17 minute. După punctele însemnate, s-a ocupat de cel puţin trei domenii: cultură, învăţământ şi presă.
Prima întâlnire a avut-o cu Suzana Gâdea (orele 10:05-10:35). Printre funcţiile ce le avea pe-atunci interlocutoarea, cea mai înaltă era aceea de preşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Echivalent în zilele noastre funcţiei de ministru al Culturii.
După noile indicaţii de cadre, când nu mai erau aprobaţi în funcţii înalte decât foşti muncitori "la bază", Suzana Gâdea era o excepţie. Calificată inginer chimist metalurg, Susănica (după numele din buletin) era ţinta batjocurii artiştilor şi scriitorilor care înţelegeau că în numita funcţie nu poate fi decât o personalitate culturală. Deşi putem presupune, după datele biografice ale fişei sale de cadre, că fusese o studentă excepţional dotată.
Născută în 1919 la Buzău, îşi începuse cariera universitară în 1943 ca asistent, imediat după terminarea Facultăţii de Chimie Industrială de la Institutul Politehnic din Bucureşti. În 1955 era deja profesor universitar. Cum chimia era cotată o ştiinţă a viitorului în politica economiei socialiste, a fost trimisă la specializare în Polonia. Şi recrutată concomitent pentru eşalonul de cadre cu munci de răspundere în învăţământ şi cultură. Şi urcă...! (greu de ghicit acum pe baza căror calităţi personale). Deputat în Prezidiul MAN, preşedinte al Consiliului Naţional al Femeilor, membru corespondent al Academiei Române, ministru al Educaţiei şi Învăţământului iar din 1979, preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. În vara lui 1989, Suzana Gâdea era o personalitate feminină multilateral dezvoltată. La proporţii restrânse, desigur, comparativ cu model
