Camioanele produse la Uzina "Steagul Roşu", azi mai bine cunoscută ca Roman Braşov SA, erau în 1989 cărăuşii oficial recunoscuţi ai ţării, dar şi unele dintre produsele care puteau fi exportate de România atât în Uniunea Sovietică, cât şi în Statele Unite.
Dezvoltarea amplă a industriei constructoare de maşini şi în special a Uzinei "Steagul Roşu", care în 1989 atingea uimitoarea cifră de 20.000 de salariaţi, a fost justificată teoretic prin prisma rolului pe care o asemenea industrie o putea juca în dotarea şi funcţionarea celorlalte sectoare terţiare ale industriei. Aşa că se construia mult: numai la întreprinderea braşoveană, 12.888 de camioane ieşite de pe banda de producţie în anul 1989.
Fără a exagera de loc, acum 20 de ani, camioanele Roman sau Dac puteau fi întâlnite peste tot mutând din loc în loc munţii. Literal. Canalul Dunăre-Marea Neagră, hidrocentralele de la Porţile de Fier, Vidraru sau Rovinari, adică orice proiect al României de acum 20 de ani implica automat folosirea acestor "unelte" autohtone.
Explicaţia acestui fenomen se poate găsi în faptul că linia de producţie a Steagului Roşu a fost pornită în 1971 cu un model motorizat Diesel sub licenţă MAN (achiziţionată de statul român în 1969 din Germania). Cumpărarea acestei licenţe a fost urmată de o amplă dezvoltare tehnologică şi umană a Uzinei "Steagul Roşu" (în perioada 1971-1974, urmată de 1975-1979) în acelaşi ritm cu întreaga industrie românească, care depindea de transporturi.
Mai departe, despre investiţiile făcute la Uzina "Steagul Roşu" în acel an nu se pot spune prea multe, parte pentru că utilajele folosite nu necesitau înlocuiri majore, având o vechime de maximum 15 ani. Acest lucru nu era, se pare, simţit pe banda de producţie. "Din câte reţin, în toată perioada anilor 1971-1989, toate investiţiile făcute de conducerea uzinei se m
