Dacă ne-am lua după acest final de stagiune am putea crede că Operele din România merg cu motoarele turate la maximum. Sursa: Katrin Talbot

După ce Bucureştiul a pregătit (pentru închiderea stagiunii?!) o reuşită montare cu „Don Pasquale” (a cărei premieră a fost, după părerea mea, abia spectacolul al doilea), a urmat (în aceeaşi săptămână) Iaşiul cu un nou „Rigoletto” şi Clujul cu o premieră naţională: „Cariera unui libertin” de Stravinski.

Gurile rele spuneau că „Don Pasquale” ar fi şi ultimul spectacol sub conducerea actualului director general, algoritmul politic nemaiavând răbdare cu Cătălin Arbore, care ar urma să fie demis. În schimb, „Rigoletto” l-a înscăunat la Opera Naţionala din Iaşi pe un nou director (total străin de lumea operei), astfel luând sfârşit o lungă perioada de interimat, după ce candidaţii din lumea muzicii, care se prezentaseră la concurs, au fost respinşi cu consecvenţă.

Clujul pare ferit de asemenea valuri politice şi îşi vede de treabă, sub „domnia” lui Rareş Trifan, care a adus prima Opera publică a ţării în poziţia de a prezenta în premieră naţională una dintre cele mai cunoscute opere ale secolului XX, „Cariera unui libertin” de Stravinski. Spectacolul Mihaelei Bogdan este o reuşită, care se datorează în primul rând echipei solistice, alcătuită din tineri valoroşi (feriţi de ideea preconcepută că muzica modernă dăunează grav sănătăţii), cu voci bune şi cu o implicare emoţională şi actoricească lăudabilă. S-au remarcat soprana Mihaela Maxim (care a doua zi după reprezentaţie s-a căsătorit cu concertmaestrul orchestrei Operei), mezzo-soprana Iulia Merca (fiica regretatului solist al cunoscutei trupe Semnal M), tenorul Cristian Mogoşan, baritonul Cosmin Sime şi basul Petre Burcă (atât de aplaudat la Bucureşti, la premiera „Cenuşăresei”).

În „Rigoletto” cel mai mare succes l-a avut (la a dou